“Barza e pe drum”, mă anunţă Mădălin. “Sperăm să aibă un zbor lin, plăcut si să ajungă cu bine la destinaţie”, spune controloarea de trafic aerian din ea. Se ridică de pe scaun si îmi arată încântată burtica din profil. Poartă o rochie largă, de culoarea ciocolatei, dar faldurile nu ascund decât trupul suplu, perfect, al vedetei de 40 de ani.

Si totusi, undeva în centrul fiinţei sale, Mădălina ascunde o minune, un bebelus cât o boabă de mazăre, primul copil, asteptat îndelung, dorit si visat. Este marea ei veste, minunatul secret pentru care ne-am întâlnit în cafeneaua discretă, în care ocupăm singure un etaj, un privilegiu pe care Mădălina îl are acolo unde este recunoscută si iubită - iar asta se întâmplă peste tot pe unde merge, în ciuda pauzei din cariera sa, în ciuda lipsei de expunere la care s-a condamnat singură în ultimii ani. Dar despre asta, mai încolo, acum suntem dornice să vorbim despre noutatea absolută din viaţa ei.

“Dacă ar fi să las latura mea credincioasă să răspundă, as spune că acum a vrut Dumnezeu să ni se întâmple asta, când eu si logodnicul meu am terminat de construit casa nouă si ne-am mutat în ea. Dumnezeu le-a pus în ordinea asta, înţeleaptă, pe care ne-o doream si noi. Am scăpat de stresul acesta mare, deloc de neglijat. Ne-am transformat pentru un an si ceva în sefi de santier, ca să avem certitudinea că o să iasă căsuţa pe care o visam. Am lăsat la o parte si proiectele muzicale.”
Încă de la stadiul de schiţă, casa a cuprins o cameră a copilului. La început, acolo au fost puse aparatele de gimnastică ale Mădălinei. “Când le-am pus acolo, mi-am făcut o cruce mare în minte, sperând să le ţin aici cât mai puţin. Si uite că acum, după Sărbători, începem amenajarea camerei pentru scopul în care a fost creată.”

Are foarte mare grijă de sănătatea sa, asa cum a avut grijă si până acum. Acum însă dă fuga la medic cât poate de des. “Profesorul Bogdan Marinescu este îngerul nostru păzitor, la el merg de ani de zile. După ce a aflat vestea, mi-a zis: în sfârsit, acum scap de tine!”, spune ea râzând.

Neîncrezătoare în fericirea cea nouă, a făcut mai multe teste de sarcină, chiar si după prima ecografie care a confirmat prezenţa bebelusului. “Le am acolo, le păstrez cu sfinţenie, as vrea ca si micuţul să le poată vedea într-o zi…” Vorbeste cu drag despre “minunea care este pe cale să se întâmple”. Gândurile care o coplesesc acum sunt legate de societatea în care va trăi micuţul ei. “Îl aduci pe lume, si ce vină are el că vine pe o astfel de lume? Cred că toate cuplurile îsi pun această problemă. La felul în care societatea noastră involuează mai degrabă decât evoluează, ne facem griji amândoi si nu este zi în care să nu vorbim despre asta. Copiii de astăzi sunt atât de expusi!”

Vremurile au fost mereu aspre, dintr-un motiv sau altul, privaţiuni de tot felul au stat în calea celor mai mulţi copii, dar este adevărat că fiecare părinte se frământă în legătură cu uriasa responsansabilitate ce-i stă pe umeri, ca un rucsac plin de gânduri negre, apocaliptice, pe care te chinuiesti să-l ţii legat cu o mie de curele, ca să nu se desfacă. Totusi, nu te hotărăsti să-l dai jos din spate. Din fericire, vorba Mădălinei, Dumnezeu le rânduieste bine pe toate, iar părinţii care îsi fac cele mai mari griji ghidează prin lumea asta plină de greseli pe cei mai norocosi copii. Tocmai pentru că se străduiesc atât de tare.

Mădălina citeste tot felul de cărţi legate de nasterea si cresterea copiilor, stă pe Internet pe site-urile de profil, citeste forumurile pe care alte mămici îsi împărtăsesc experienţele. Asta, desigur, nu contribuie cu nimic la diminuarea grijilor ori la linistirea spiritului. Dar asa stie ea să facă o treabă - foarte temeinic.

Citeste intregul articol pe RevistaFelicia.ro